Corsetul a rămas piesa de rezistenţă până târziu, în 1914, chiar dacă la crinolină s-a renunţat, fiind înlocuită de turnură, prin 1980 – 1890 iar doamnele şi domnişoarele celor vremuri purtau în poşetuţă obligatoriu un flacon de parfum, o oglindă, un carnet de bal (probabil agenda de astăzi:) în care erau notate numele tuturor posibililor pretendenţi sau parteneri şi – obligatoriu – un flacon de săruri foarte utile în cazul în care domnişoarele cedau nervos şi leşinau din cauza strânsorii corsetului.
Cu cât era talia mai îngustă, cu atât doamnele din anii 1850 erau mai apreciate – cu toate că, pentru a purta celebrele corsete, femeile aveau de îndurat chinuri inimaginabile. Nu degeaba aveau, în poşetă, pe lângă oglinda şi sticluţa cu parfum – şi un flacon de săruri: nu ştiau niciodată când le apucă leşinul!
În era victoriană nu exista abatere de la canoanele modei. Femeile îşi gâtuiau organele şi îşi înghesuiau oasele unele într-altele în moduri extreme care uneori duceau la deces şi frecvent, la leşinuri. În această perioadă, o piesă de mobilier prezentă în orice salon respectabil era “canapeaua de leşin”, pe care doamnele se duceau să cadă când nu mai puteau respira în corsete.
Fashion during history 