Stilul decorativ Rococo apare în Franța secolului XVIII, având rădăcini mai adânci în istorie de aceea trebuie privit cu câteva decenii anterioare afirmării stilului propriu-zis. Prin pacea de la Ryswick din 1697 se acordă o șansă artei de a se întoarce la pace și apare un moment favorabil pentru noi lucrări. Regii Franței, dar și elitele politice, vor fi adevărați promotori și patroni ai artelor, în concluzie și al stilului, acordând sprijin financiar și moral tinerilor artiști. Deseori, artiștii sunt pe placul cercurilor sociale înalte, alteori sunt displăcuți de potentați și soarta lor intră în jocul politic.
Putem considera perioada Regenței una de tranziție culturală între stilul regelui Ludovic XIV și cel al lui Ludovic XV. Locul formelor clasice și a inspirației antice este preluat de formele sinuoase. Perioada Regenței coincide cu îmbogățirea burgheziei pariziene care a investit în propriul confort atât de râvnit după 72 de ani de rigiditate și etichetă. Se caută o viață mai bună și mai lejeră. Mobila din perioada Regenței se recunoaște după omogenitatea elementelor echilibrate și motivele ornamentale sculptate în bronz aurit.
Pastoralul,jocul preferat al curții regale a avut efect semnificativ asupra gustului în general. Supradimensionarea și pompa solemnă a stilului precedent au fost înlocuite cu un decor de proporții mai reduse
Ca ideal de frumusețe, femeia trebuia sa fie minionă ca o papusă, cu proportii de copil, „cu cap rotund si expresie de candoare afectată, cu umeri șterși, membre cilindrice, extremități efilate”. Ca si femeia, bărbatul trebuia să aibă aspectul fragil, trăsăturile si statura delicate, intr-un cuvânt, sa aibă o efeminare vizibilă. Pentru a păstra iluzia tinereții, se luau din vreme măsuri de mascare a ravagiilor timpului:încărunțirea era prevenită de pudrarea părului sau perucii, oboseala feței era ascunsă de machiaj, ridurile gâtului de „zgarda“ din panglici sau dantele, trupul era menținut de corset și de fusta pe cercuri.
Costumul de la curte urmărea marcarea hotărâtă a deosebirilor sociale prin forme incomode, subliniind privilegiul inactivității(corset, schelete de sârm~, tocuri, peruci etc.),prin materialele scumpe,silueta era formată, atât în costumul feminin cât și în cel masculin, din alternarea contrastantă de subțieri (talie, gât, încheieturi) cu evazări (poale învoalte, manșete).Coloritul era pastelat, în nuanțe deschise, dulci, catifelate. Materialele folosite pentru veșminte erau mătăsuri ușoare, uni sau cu motive florale la dimensiuni naturale (de preferință flori de câmp ca măceșul, garofița), legate în buchetele cu panglici sau presărate pe un fundal de linii sinuoase.În acord cu aluziile câmpenești sau exotice din artele plastice și decorative,costu-mul cuprindea și el podoabe evocatoare: flori, perle, pene,blană etc.
Fashion during history 